Am învins Grecia în deplasare cu 1-0. La golul marcat de Marica din penalty, microbiștii din cartier nu au strigat Goolll, la fel cum o făceau altă data.
Am uitat să ne bucurăm la meciurile de fotbal?
Vorbeam cu niște prieteni microbiști cu care am văzut meciul și niciunul nu era fericit, deși Grecia a pierdut doar de 4 ori în ultimii 4 ani. E o fostă Campioană Europeană și o echipă puternică pe teren propriu.
Avem 3 puncte și dacă nu facem greșeli majore ne calificăm la Campionatul European din Franța, pentru că nu văd cum putem să pierdem poziționarea pe primele 2 locuri din grupă.
Dar ce se întâmplă cu noi, cei care mâncăm fotbal pe pâine? Unde e entuziasmul, nebunia meciurilor echipei naționale. Microbiștii au uitat să zâmbească la victorii?
Cred că am avut parte de multe dezamăgiri în ultimii ani.
Îmi aduc aminte de golurile marcate de fotbaliștii noștri la Europene și Mondiale sau în meciuri importante de calificare pentru un Turneu Final. Atunci cartierul urla pentru Nationala Romaniei, lumea ieșea în stradă, atmosferă era efervescentă. Când se marca gol de către români se auzea un strigăt ca intr-un un război medieval, un strigăt ca din iad.
Dacă erai un bărbat care nu iubește fotbalul și aveai o vorba care suna cam așa: de ce aleargă niște jucători ca niște nebuni după o bășică, nu puteai să dormi. Săreai din pat, te asigur.
Acum e liniște în cartiere, deși i-am învins pe greci. În plus Ungaria s-a făcut de râs acasă cu Irlanda de Nord, scor 1-2 și cei care își găsesc fericirea în suferința altora ar trebui să fie bucuroși.
Dar nu vreau să închei acest articol într-o notă pesimistă. La meciul Simonei Halep cu Sharapova din finala turneului de tenis de la ROLAND GARROS cartierul a revenit la viață.
Mă uităm la finală, dar a trebuit să ies prin cartier ca să mă întâlnesc cu cineva. La fiecare minge reușită de Simona, urlete de fericire se auzeau din toate blocurile gri. Inimia cartierului bătea în ritmul în care servea Simona Halep. Am zâmbit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu